Importanţa şi actualitatea temei
Din cauza fluxului continuu de modificări radicale economice şi tehnologice, efortul fizic s-a diminuat, iar în acest sens timpul liber trebuie să fie exploatat pentru a echilibra această absenţă de mişcare. Felul în care indivizii reuşesc să utilizeze timpul liber defineşte, gradul lor de cultură şi civilizaţie. Configuraţia recreativă a educaţiei fizice şi sportului primeşte dimensiuni şi responsabilităţi hotărâtoare. Conducerea timpului liber devine un concept de bază care duce la progresul culturii şi al societăţii aşadar şi al individului.
Activităţile de timp liber presupun în principal recreere, apoi educaţie estetică şi mai ales presupune sănătate. Activităţile fizice din timpul liber al tinerilor au o pondere din ce în ce mai mică, care se află undeva în a doua jumătate a clasamentului sau chiar la limita inferioară, după cum afirmă Moldovan E. 2007.
„Utilizarea timpului liber pune probleme delicate, în special pentru tânăra generaţie, care trebuie orientată spre acele activităţi profitabile pe termen lung, în detrimentul distracţiilor facile sau deseori periculoase” (Bota A., 2006, p. 15).
Din aceste puncte de vedere se doreşte obţinerea unor soluţii adecvate de atragere a tinerilor spre practicarea activităţilor motrice în timpul liber, care pe lângă efectele anatomo-fiziologice cunoscute, aduc un aport recreativ, de mobilizare şi de creare a bunei dispoziţii, ce întregesc dezvoltarea tinerilor în ansamblu. Activităţile extraşcolare, parte a educaţiei non-formale, pot constitui o prelungire a actului educaţional, dar cu desfăşurare sub o altă înfăţişare.
Activităţile motrice de timp liber al elevilor, urmăresc dezvoltarea acestora din punct de vedere fizic, psihic şi socio-afectiv, prin mijloace simple, prin asumarea responsabilităţii în cadrul grupului restâns, iar apoi în cadrului grupului lărgit, reprezentat de societate.
Integral aici
de CIUREA CONSTANTIN CĂTĂLIN